CULTURA SI TRADITIE


O înșiruire de 2 zile a celor mai importante monumente istorice din jurul Iașului (biserici, mănăstiri, case memoriale și conace din Nordul și Sudul județului) ne convinge să căutăm cazare pentru o noapte undeva pe traseu. Ne pregătim pentru vizite ce urmează să ne împlinească sufletele și să ne completeze cunoștințele pentru că toate construcțiile pe care urmează să le vedem sunt zidite în istorie.

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”

Vasile Lupu ne iese în întâmpinare prin biserica ce-i poartă pecetea domnească de la 1650, alături de catapeteasma din stejar donată tot de acesta în anul ctitoriei. Este construită din bârne groase de stejar susținute de tulpinile zdravene ale unor stejari cu rădăcinile încă înfipte în pământ.

Ne aplecăm privirile și spre pietrele funerare din partea veche a cimitirului care înconjoară biserica. Aici, meșterii pietrari de la Șcheia (renumiți în întreg ținutul Moldovei odinioară), au lăsat urme ale măiestriei lor într-o simbolistică veche de o remarcabilă expresivitate. Cele mai vechi pietre datează de la 1800, au inscripții cu litere chirilice şi prezintă simbolul soarelui şi al lunii.

Învățăm cum istoria noastră se scrie în cele mai nebănuite locuri și ținem minte ca ochii și mintea să ne fie deschise și de acum înainte pe drum pentru că trecutul se arată celor care au ochi să vadă și urechi să audă.

Muzeul Șipote

Se spune că Dumnezeu a creat cerul şi pământul iar istoria a fost lăsată în mâinile omului. Aceleaşi lucru s-a întâmplat şi în comuna Şipote, ai cărei localnici se mândresc cu un lăcaş aparte, unde pentru câteva secunde, te poţi lăsa purtat de val şi simţi emoţiile străbunilor noştrii. Curioşi din fire, ne grăbim să vedem cu ochii noştri şi… DA, fiecare poveste spusă de bunicii satului o trăieşti la intesitate maxima, ca şi când ai fi acolo.

Biserica „Sfântul Ioan cel Nou”

În timp ce cutreieram pe uliţele satului, ne-am apropiat de o biserică frumoasa, desprinsă parcă din poveştile bunicilor nostrii. De noi, se apropie un bătrânel cu ochii încetoşaţi dar calzi, de la care aflăm că povestea lăcaşului de cult începe din anul 1507 fiind strâns legată de familia Arbore. Chiar şi în momentul povestirii, se simţea prezenţa hatmanului Luca Arbore, acelaşi ctitor ce a zidit şi Biserica Arbore din judţul Suceava.

Muzeul Boroșoaia

În Plugari poposim într-un loc unic în zonă, născut din dragostea de origini și respectul față de trecut: Muzeul sătesc Boroșoaia. Acolo își așteaptă ordonate cronologic turiștii piese de ceramică din cultura Cucuteni, urme ale celor două Războaie Mondiale, documente, porturi populare, unelte vechi folosite în gospodăriile țărănești.

Biserica „Sfântul Nicolae”

Mergem pe DJ 282 F Vlădeni – Andrieșeni până în satul Iepureni unde ne așteaptă o nouă bucată de istorie. Biserica Sf. Nicolae, construită în jurul lui 1783, ne așteaptă răbdătoare în lunca Jijiei, în zona inundabilă, unde înainte era și vatra satului. Îi țin companie clopotnița, cimitirul și noi, în doar câteva clipe. Ca o bucățică de cer pictat pe lemn (are un albastru de poveste), o vedem de la depărtare: frumoasă, modestă, bătrână, ca o bunică ce își așteaptă nepoții.

Biserica „Sfinții Voievozi Mihail și Gavriil”

Am pornit pe drumul Roșcaniului cu certitudinea că aici ne așteaptă ceva care ne va rămâne în amintire. În satul Rădeni ne bucură sufletele o bisericuță bătrână din lemn, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (Sf. Voievozi). Construită la 1780, aceasta a luat locul unui lăcaș de cult încă și mai vechi, ridicat în 1485.
Mica biserică ne poartă într-o călătorie prin multe decenii de viață, iar cine are urechi să îi asculte toate poveștile va pleca de aici încărcat de secrete istorice.

Casa Memorială “Costache Negruzzi”

Ne întoarcem pe malul Prutului, la 5 km de șoseaua Iași – Ștefănești, în Hermeziu (fostul ”Trifeștii Vechi”, locul dinastiei Negruzzi), pentru a încerca să îl cunoaștem mai bine pe scriitorul Constantin Negruzzi, după mama căruia satul a și fost rebotezat. Pentru aceasta, pășim în casa de vis-a-vis de biserica din sat, în conacul moștenit de tatăl scriitorului în 1807 și în care Costache Negruzzi a copilărit.

Transformată în muzeu în 1995, construcția a fost nominalizată între altele 65 din întreaga Europă de către Fundaţia EMYA din Bristol pentru premiul Muzeului European al anului 1996. Astfel, ne facem intrarea într-un spațiu sacru, decorat cu manuscrise, cărţi în ediţii prime şi cu autografe, fotografii edite şi inedite, obiecte care le-au aparţinut scriitorilor, numeroase extrase din operele lor, precum şi din cele ale exegeţilor acestora, fişe bio-bibliografice şi genealogice, tablouri și portrete în ulei.

Biserica „Sfântul Nicolae”

Printre cei mai de seamă reprezentanţi ai Muşatinilor se numără Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Alexandru Lăpuşneanu: ctitori, domnitori și chipuri grandioase ale istoriei românești, dintre care cel mai răsunător nume îl poartă Ștefan (biruințele sale ducând la apogeu renumele Mușatinilor). Iată ce bucată de istorie ne așteaptă la prima oprire din Aroneanu!

Ajunși în comuna botezată după Aron Vodă, poposim într-un loc ce se bănuiește (conform cronicarului Grigore Ureche) că ar fi dovada căinței domnitorului supranumit „cel Cumplit”: Biserica Sf. Nicolae construită de acesta aici la 1594 (pe atunci menită a fi mănăstire de călugări). Noul lăcaș de cult (ultima ctitorie Muşatină cunoscută până azi) a fost ridicat pe temelia fostei biserici (Biserica de la Greci) construite acolo de tatăl său, Alexandru Lăpușneanu.

Mănăstirea Dobrovăț

Mănăstirea de călugări Dobrovăț este ultima moștenire religioasă pe care ne-a lăsat-o Ștefan înainte de a muri. Pitită pe după codri seculari, la 25 de km de sud-estul Iașului și la 35 de nordul Vasluiului, e una dintre cele mai frumoase izbânzi ale domnitorului, chiar dacă finalizarea construirii sale a trebuit să aibă loc după ce acesta a părăsit cu trupul pământurile pe care le-a înflorit în 47 de ani de domnie. Tot Ștefan a înzestrat mănăstirea cu 5 sate pe care să le aibă în pază.

Nume mari de boieri (familia Racoviță) și domni precum Bogdan al III-lea, Petru Rareș, Simion Movilă, Vasile Lupu sau Alexandru Ioan Cuza și-au găsit parte în povestea lungă a Mănăstirii Dobrovăț, în anii în care aceasta părea să nu își mai găsească liniștea. O istorie zbuciumată precum domnia lui Ștefan, așa se poate descrie şi viața Mănăstirii.

Biserica „Sfântu Pantelimon”

Pașii ne poartă spre satul Dobrovăț-Moldoveni, spre cimitirul vechi, unde străjuiește din 1789 Biserica de lemn cu hramul Sfântul Pantelimon. Povestea ei e legată de oameni și de nevoia vitală de credință.

O parte din sat (Pahomia) poartă numele ctitorului ei, călugărul Pahomie, care a fost ajutat de sătenii din Dobrovăț ce voiau să asculte slujbe în limba română (la acea vreme Mănăstirea era închinată grecilor de la muntele Athos, iar călugării țineau slujbele în limba greacă) să ridice locaș sfânt. Neavând binecuvântarea starețului să construiască biserica în satul aflat pe domeniul mănăstirii, sătenii au tăiat câțiva stejari de lângă Mănăstirea Fâstâci și au clădit în sat un așezământ de cult care a rămas nesfințit timp de 10 ani.

Casa Memorială “Emil Racoviță”

În comuna Dănești, satul Emil Racoviță, mergem pentru a vedea casa în care s-a născut și a crescut omul de știință care a dat numele localității. La 45 km de Vaslui, pe DN 24, la muzeul memorial, găsim 4 obiective de luat în calcul în vizita noastră: Corpul Vechi (sec. al XIX-lea), Corpul Nou (sec. al XX-lea), Ruinele beciurilor (sec. al XIX-lea) și Parcul cu arbori seculari – aflat în partea de est a satului (sec. al XIX-lea).

Înainte să îi poarte numele, satul în care s-a născut Racoviță se numea Șurănești. Acolo, părinții lui, Gheorghe și Eufrosina Racoviță, dețineau peste 1000 de hectare de teren arabil și 15 de pădure. După ce a devenit proprietar peste moșie, omul de știință a împărțit pământul țăranilor din Șurănești și a donat pădurea statului, păstrându-și doar casa și 11 hectare de teren.

Ansamblul “Petre P. Carp”

Unul dintre principalele neamuri boierești ale Principatului Moldovei (care au deținut la un moment dat întregul sat Țibănești din ținutul Vasluiului), familia Carp, a construit la Țibănești în jurul lui 1820 Conacul PP Carp, fiind compus din conac, mausoleu, parc şi biserică. Conacul avea inițial doar parter și un etaj, îmbunătățirile ulterioare fiind realizate treptat de către moștenitorii moșiei care nu au dat niciodată uitării construcția în care locuiau pe timp de vară sau pe timp de răscruce (politicianul P.P. Carp venea aici atunci când avea dificultăți în cariera politică; după ce s-a retras din viața publică, fostul politician a reclădit conacul și i-a adăugat un al doilea etaj în 1905).

Mănăstirea Hadâmbu

În satul Schitu Hadâmbului din Mironeasa, la 30 km de Iași, în fața noastră se dezvăluie un loc parcă din altă lume. Un zid impunător și un turn de intrare iscoditor nu fac altceva decât să ne facă și mai curioși. Mânăstirea Hadâmbu ne va mărturisi astăzi multe secrete.
Înăuntru, Biserica din piatră brută „Nașterea Maicii Domnului” de la 1659 ne așteaptă retrasă, lăsând vizitatorii să treacă mai întâi pe la cea mai tânără dintre ele: Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”.

Tot aici își găsește liniștea și Icoana Maicii Domnului, considerată izvorâtoare de mir şi făcătoare de minuni.

Istoria Mânăstirii este una zbuciumată, dar încercările la care a fost supusă au găsit-o mereu mai puternică, mai frumoasă, mai înfloritoare.

Mănăstirea Hlincea

În Ciurea avem de aflat povestea Mănăstirii Hlincea, un loc cu o istorie tumultoasă (inițial biserică, mănăstire pustiită, spital militar în vremea războiului ruso-turco-austriac din 1788 – 1792, lazaret în timpul holerei din 1831, apoi devenită mănăstire cu autonomie administrativă proprie în 1991). Locul a fost dedicat la începuturi grecilor, dar a fost mereu râvnit de români.

Însăși ctitorirea bisericii ei se află sub semnul întrebării, mulți fiind aceia care și-au scris numele în dreptul construirii ei. Adevărul pare să se lege puternic de numele Maria, fiica lui Petru Șchiopul şi spătarul Zotu Ţigara (soțul său). Aceștia o ridicaseră după 1574, pentru a o închina mănăstirii Dionisia de la Muntele Athos.

Mănăstirea Bârnova

Poposim la Mănăstirea de călugări Bârnova, un loc peste care au trecut multe ierni și care ascunde între înaltele ziduri (construite din piatră de Repedea) multe istorii. A fost construită între anii 1626 și 1666 de către cei doi întemeietori ai săi, voievozii moldoveni Miron Barnovschi și Eustratie Dabija. A luat locul unei vechi biserici de lemn care data din 1603, iar din 1663 (când Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului) sfântul lăcaș a fost administrat de către călugări greci, timp de 200 de ani.

Împărțită între proprietatea statului, statutul de parohie și mănăstire de maici, construcția își găsește liniștea în iulie 1991, când Mitropolia Moldovei și Bucovinei îi redă statutul de mănăstire de călugări. După zidurile de 5 metri se află traiul simplu în modestie și credință. Lecția pe care am început să o învățăm aici continuă în Bârnova, așa că mai zăbovim o vreme în zonă.

NATURA


Dacă alegem acest traseu, nu uităm să ne luăm corturile și sacii de dormit cu noi pentru că nu se știe care dintre apele sau pământurile pe care le vizităm ne va fura cu totul și ne va convinge să rămânem peste noapte. Locurile în care urmează să mergem sunt colțuri de rai unul și unul, descrise de întinderi verzi (dealuri, păduri, poienițe) sau luciuri de apă. Sunt arii protejate, bogății din jurul Iașului care găzduiesc specii din cele mai aparte.

Lacurile Dorobanț – Aroneanu

În căutarea unui popas în care să ne tragem puțin sufletul, alegem dintre cele două lacuri care ne sunt la îndemână în comuna Aroneanu. Lacul de baraj artificial de luncă din Câmpia Moldovei ce poartă numele comunei oglindește cerul pe 23 de hectare de apă liniștită și primitoare. Crapul, bibanul și carasul sunt la ei acasă aici, iar pescarii de pe mal ne îndeamnă să ne încercăm norocul.

Pe partea cealaltă a barajului, în satul Dorobanț, lacul de acolo (mai mare, întins pe 70 de hectare) ne face cu ochiul să ne bălăcim puțin în apele lui răcoroase. De regulă, sunt mulți tineri aici care vin să facă o baie, așa că ne facem curaj să îi cunoaștem și noi apele măcar pentru câteva clipe, înainte de a ne continua drumul. Dacă e zi de antrenamente, poate prindem și canotorii juniori la lucru (baza nautică de pe Dorobanț a fost declarată Centru de pregătire olimpică la canotaj).

Lacurile de la Roșcani

În nordul Pădurii Roșcani ne planifică un popas iazurile care-i alcătuiesc salba: Comoara, Roşcani I şi II, Căveşti şi Rădeni I.

Sunt atât de multe locuri superbe pentru tras sufletul aici, încât cu greu ne putem decide unde să întrerupem temporar traseul. Jijia ne-a făcut un mare dar și multe ne va mai face pe parcurs.

Domeniile Lungu

La 40 de km de Iași, regiunea începe de ceva vreme să ia înapoi ce e al ei. Încă din Evul Mediu nord-estul României a fost atestat ca zonă viticolă, iar în preajma localităților Bivolari și Trifești viile au început să dea rod acum patru ani pe aproape 250 de hectare.

În Bivolari, Domeniile Lungu ne pregătesc și mai multe surprize pe lângă așteptatele degustări de vin: pescuit, fermă de animale (struți, găini de rasă, porci mangalița, porci vietnamezi, bovine, oi, capre, bivoli), jocuri distractive, hidrobiciclete. E un loc tare potrivit pentru un popas, o masă bună și puțină odihnă.

Barajul Stânca Costești

Cine ar fi bănuit că mâna omului poate ajuta natura să nască noi paradisuri în miezul ei: lac lin cât vezi cu ochii (cel mai mare lac artificial din România), păsări nemaivăzute (din 178 de specii migratoare găsite aici, 44 de specii sunt protejate în Europa), întinderi verzi de copaci parcă așezați cu mâna unul câte unul de Dumnezeu.

Barajul are o poveste frățească pentru noi. Aici se trece frontiera către Republica Moldova, iar în 1971, atunci când a început construcția, românii de o parte și de alta a graniței și-au mutat casele pentru a-i lăsa loc să crească colosal, impunător, luminos (7 sate de pe partea României și 11 sate de pe partea Republicii au fost mutate). De atunci, acest rezervor imens de energie alimentează și Republica Moldova, și malul românesc.

Iazul lui Dumnezeu

40 de hectare de luciu de apă ne șoptesc la Probota că ascund de ochii noștri crap, caras și șalău. În Iazul lui Dumnezeu (acolo unde se spune că în urmă cu mulți ani o ploaie mare ar fi produs o alunecare de teren, formând lacul prin blocarea cursului unui pârâu) pescarii aruncă undițele în număr de maxim 4 și sunt bucuroși. Locul e splendid, o adevărată minune a naturii.

Ni se face o poftă inexplicabilă de pește proaspăt scos din baltă, tăvălit prin mălai și ciufulit în ulei încins. Oare vreunul dintre pescari stă în apropiere și e dispus să ne cheme la masă?

Lacul Hălceni (Eleșteiele Jijiei si Miletinului)

Rămânem pe luciul de apă și ajungem în eleșteele Jijiei și Miletinului (zonă de importanță avifaunistică identificată de către Bird Life Internațional), cu care Sărăturile împart marele dar de a găzdui peste 205 de specii de păsări (dintre care 117 specii sunt clocitoare, iar un număr de 34 sunt specii protejate la nivel european) și de a se afla împreună pe lista ariilor protejate din zonă. Născute cu scopul reducerii riscului de inundaţii şi viituri, eleșteele au, în prezent, destinaţie piscicolă sau de alimentare cu apă a localităţilor din zonă și conțin: eleşteele Vlădeni şi acumularea Hălceni (amenajate pe Miletin), Balta Borşa, eleşteele Larga Jijia (create prin îndiguire în albia Jijiei, la punctul de confluenţă cu Miletinul), acumularea Movileni şi acumulările Jijioarei.

Salba de lacuri Mălăești Forăști Bulbucani

Gropnița ne îmbie și ea la odihnit undițele pe malul apei, prin Salba de Lacuri Bulbucani, Bulbucani 1, Mălăeşti, Forăşti care adună la un loc 1024 hectare de luciu de apă. O vizităm și o admirăm, totodată. Multă apă în Rediu-Prăjeni, dar nici o posibilitate ca vreodată să te poți sătura de atâta frumusețe și liniște sublimă.

Vlădenii spun că ne așteaptă de mult. Nici o grijă, ajungem cu bine în următoarea oprire de pe traseu.

Delta Moldovei

Am ajuns în unul dintre cele mai de neînchipuit frumuseți pe care natura și omul ar fi putut vreodată să le dăruiască Moldovei: într-un paradis al apelor, păsărilor și vegetației care pare rupt din Delta Dunării atât de râvnită și îndelung apreciată, în minidelta din Larga Jijia, un complex de lacuri întins pe o suprafaţă de aproximativ 1.250 de hectare, situat la o distanţă de 24 de kilometri de municipiul Iaşi, în comuna Movileni.

Din 1977 (când zona nu însemna decât o imensă întindere de apă, presărată cu stuf şi păpuriş), după amenajarea în zona lacurilor din complexul Larga Jijia a unei ferme piscicole și atragerea implicită a păsărilor ”chemate” de pește, Moldova se laudă acum cu propria Deltă, cu peste 197 de specii de păsări (mai mult de 50% din speciile de păsări catalogate în România), cu peste 300 de lebede albe care poposesc pe cele 50 de eleştee din lunca inundabilă a râului Jijia, cu ”Insula Urzicilor”.

Paradisul Verde

Luăm corturile și mergem din nou la pescuit! De data aceasta avem de ales dintre 3 iazuri (de 2,5 ha, 1,5 ha și 0,75 ha, o suprafață totala de 65000 mp și 40000 luciu de apă), dintre cele 56 de locuri disponibile și între pescuitul la undiță sau la culisantă (adâncimea apei poate ajunge la 7-8 metri).

Cu limitele de 3 scule/pescar și cantitate maximă de 10 kg, provocarea lansată de Paradisul Verde e acceptată, iar câtă vreme balta are pește și e vară în calendar, traseul nostru merită un popas aici!

Piscina Apollo Summer Lounge

Dacă azi e ziua însemnată în calendar cu popas la bălăceală, înseamnă că e ziua preferată a celor mici care au o piscină dedicată lor la Apollo Summer Lounge din Comuna Rediu. 100 mp sunt destinați copiilor, iar 220 mp pătrați sunt plini ochi cu apă rece pentru oamenii mari. Se poate poposi la zeul soarelui și pentru masa de prânz, meniul e creat să potolească ușor foamea într-o zi de vară.

Rezervația Repedea

După ce ne lăsăm voit răpiți de frumusețea Pădurii Bârnova, ne cheamă Dealul Repedea la el. Ajungem ori la pas, după un traseu de câteva ore prin Bârnova, ori direct din Iași, prin Sudul orașului. Reperul impunător este releul de televiziune, iar Dealul ne găzduiește pașii pe aproape 6 hectare.

Bogăția de la baza Mării Sarmatice este o arie protejată de interes național și ascunde secrete pe care puțini dintre ieșeni le știu. Acum 12 milioane de ani aici își făcea culcuș o mare care a lăsat în urmă straturi paralele de calcar și rămășițe de animale marine. Dovadă este și altitudinea neobișnuit de mare pentru această zonă (352 metri).

Pădurea Dobrovăț

Dobrovățul e înconjurat de verde, de parcă ar vrea să se ascundă de ochi indiscreți sau, mai degrabă, de parcă ar vrea să se lase descoperit treptat, ca un premiu primit la finalul unei călătorii inițiatice. Arborii din jurul lui alcătuiesc Pădurile din jurul Dobrovățului, denumire pe care ne luăm libertatea să o folosim (doar ne aflăm pe pământuri prietenoase).

Pădurea Bârnova-Repedea, Pădurea Bârnova și Pădurea Pietrosu îi țin companie Dobrovățului de când a fost creată lumea. Cu primele două ne vom mai întâlni pe traseu, iar cu rezervația naturală Pădurea Pietrosu dăm piept când mergem spre Mănăstirea Dobrovăț, căci ne este ghid până acolo. Din când în când, ne ridicăm privirile ca să cuprindem cu vederea toată înălțimea fagilor, carpenilor și teilor, specifici Podișului Central Moldovenesc.

Poiana cu Schit

Când ajungem în localitatea Grajduri, ne facem vreme să vizităm aria naturală Poiana cu Schit din Podișul Moldovei, aflată în partea sudică a județului Iași, pe malurile pârâului Cocoarei (afluent al râului Rebricea) în pădurea Boroșești, în teritoriul vestic al satului Poiana cu Cetate.

În acest loc, istoria a lăsat ca amintire ruinele unui schit de la 1932 care a aparținut cneazului Duma Negru, fost mare vornic al Ţării de Jos din vremea voievodului Alexandru cel Bun. O expoziție în aer liber (cu treizeci de sculpturi imense din piatră amplasate în zonă) rămâne un omagiu adus vremurilor trecute, dar care nu au fost date uitării.

Hamak

În Bârnova, timpul liber nu trece în zadar. La Hamak, la 12 km de centrul orașului, s-a construit primul parc de aventură din Iași, se fac cursuri de echitație, se pescuiește, se stă peste noapte la căsuțe sau la cort, se mănâncă bine și natural, se joacă oamenii mici și mari, se stă pe iarbă și se uită de oraș pentru cât timp este nevoie.

Aici orele trec în compania oamenilor de treabă, prietenoși și mereu cu zâmbetul pe buze, iar locul nu ne lasă să ne plictisim. Viața e bună cu noi la Hamak, mai zăbovim puțin înainte de a lua iarăși drumul la călcat.

CICLOTURISM


Împrejurimile Iașului sunt generoase și cu bicicliștii. Astfel, dacă avem noroc de vreme bună și simțim forță în picioare, putem parcurge distanțele dintre obiective pe două roți. Mai jos sunt trasate cele mai frumoase drumuri de făcut cu bicicletele către cele mai remarcabile obiective turistice din regiune.

Pădurea Breazu

Atenție, parteneri de drum. Pășim într-o arie protejată și găsim Pădurea Breazu-Munteni la fel de mândră ca altădată. Numele de Rediu (”pădure tânără”), desemna în trecut un loc împădurit, un cier, în imediata apropiere a Iaşului, unde erau ţinuţi bidiviii domniei, robii tătari fiind recunoscuţi pentru priceperea şi pasiunea lor în creşterea şi îngrijirea cailor. În pădurile de foioase care acoperă dealurile din comună se întâlnesc diferite specii de arbori precum stejarul, gorunul, carpenul, paltinul, arţarul, frasinul, teiul, ulmul, salcâmul, cireşul sălbatec şi alte specii, dar şi arbuşti: alunul, cornul, sângerul, păducelul, mărul pădureţ, porumbarul, măceşul, socul.

Biserica “Sfântul Prooroc Isaia”

O biserică micuță din preajma cimitirului din satul Cârlig al Popricanilor ne atrage atenția și ne apropiem pentru a-i afla povestea. Ridicată la 1816, în nord-vestul satului, biserica din lemn poartă numele ctitorului ei, ieromonahul Isaia și, de atunci, este ținută în picioare de enoriașii săi. E uimitor cum într-un loc atât de mic încape atât de multă credință și răspunsuri la atât de multe rugăciuni.

Lacurile Dorobanț – Aroneanu

În căutarea unui popas în care să ne tragem puțin sufletul, alegem dintre cele două lacuri care ne sunt la îndemână în comuna Aroneanu. Lacul de baraj artificial de luncă din Câmpia Moldovei ce poartă numele comunei oglindește cerul pe 23 de hectare de apă liniștită și primitoare. Crapul, bibanul și carasul sunt la ei acasă aici, iar pescarii de pe mal ne îndeamnă să ne încercăm norocul.

Pe partea cealaltă a barajului, în satul Dorobanț, lacul de acolo (mai mare, întins pe 70 de hectare) ne face cu ochiul să ne bălăcim puțin în apele lui răcoroase. De regulă, sunt mulți tineri aici care vin să facă o baie, așa că ne facem curaj să îi cunoaștem și noi apele măcar pentru câteva clipe, înainte de a ne continua drumul. Dacă e zi de antrenamente, poate prindem și canotorii juniori la lucru (baza nautică de pe Dorobanț a fost declarată Centru de pregătire olimpică la canotaj).

Rezervația Repedea

După ce ne lăsăm voit răpiți de frumusețea Pădurii Bârnova, ne cheamă Dealul Repedea la el. Ajungem ori la pas, după un traseu de câteva ore prin Bârnova, ori direct din Iași, prin Sudul orașului. Reperul impunător este releul de televiziune, iar Dealul ne găzduiește pașii pe aproape 6 hectare.

Bogăția de la baza Mării Sarmatice este o arie protejată de interes național și ascunde secrete pe care puțini dintre ieșeni le știu. Acum 12 milioane de ani aici își făcea culcuș o mare care a lăsat în urmă straturi paralele de calcar și rămășițe de animale marine. Dovadă este și altitudinea neobișnuit de mare pentru această zonă (352 metri).

Mănăstirea Bârnova

Poposim la Mănăstirea de călugări Bârnova, un loc peste care au trecut multe ierni și care ascunde între înaltele ziduri (construite din piatră de Repedea) multe istorii. A fost construită între anii 1626 și 1666 de către cei doi întemeietori ai săi, voievozii moldoveni Miron Barnovschi și Eustratie Dabija. A luat locul unei vechi biserici de lemn care data din 1603, iar din 1663 (când Mănăstirea a fost închinată Patriarhiei Ierusalimului) sfântul lăcaș a fost administrat de către călugări greci, timp de 200 de ani.

Împărțită între proprietatea statului, statutul de parohie și mănăstire de maici, construcția își găsește liniștea în iulie 1991, când Mitropolia Moldovei și Bucovinei îi redă statutul de mănăstire de călugări. După zidurile de 5 metri se află traiul simplu în modestie și credință. Lecția pe care am început să o învățăm aici continuă în Bârnova, așa că mai zăbovim o vreme în zonă.